Hoinar de serviciu – Tara Maramuresului

Ce e de hoinarit, vizitat si “calatorit” intr-o iarna cu zapezi naprasnice, excluzand clasica si extravaganta Poiana Brasov?
Un orasel de munte dar de altitudine medie, unde sa nu –ti fie nici foarte frig, dar sa te poti bucura de zapada, unde oamenii sun primitori , veseli si gata mereu sa-ti impartaseasca un pahar de horinca si o bucata sanatoasa de sunca de casa. Oameni care sincer , initial pareau infricosatori prin statura lor impunatoare de fiinte ale muntelui si cu priviri iscoditoare.
Ajuns astfel in Tara Maramuresului, doritor de vizita a Transilvaniei insa nu in cel mai cliseistic mod posibil, dupa umila mea parere , si anume Bistrita via “ Dracula” etc., am “descalecat” in oraselul istoric Salistea de Sus. Am descoperit repede la “crasma” din centru ca as fi fost mai mult decat binevenit sa “trag” la aproape orice localnic , bucuros sa ma primeasca, din curiozitatea de a vedea un bucurestean in carne si oase, dar si din ospitalitate si putina naivitate, daca ma-ntrebati pe mine, fara a mai fi nevoie de dramatismul exagerat al pregatirilor din timp al vacantei cu achizitionarea unui pachet de cazare oarecum “piperat” early booking, via agentia de turism.
Siderat ca omul din fata mea imi vorbeste cu o sinceritate si familiaritate dezinvolta,  de parca ne-am cunoaste de o viata, am reusit totusi sa ma conving singur in cele din urma, ca exista inca sinceritate naiva si placuta, si ca poate aceasta e de gasit numai prin asemenea locuri pitoresti. Si mai mare mi-a fost mirarea , la descoperirea unei autentice mandrii locale, sial nivelului inalt de cultura si istorie al oamenilor. Am aflat asadar ca Salistea de SuS este mentionata in izvoare istorice inca din 1383, din vremea cneazului Balc, si ca daca merg prin satele invecinate , voi vedea inca port popular medieval si voi auzi vorbindu-se dialectul maramuresean, unul din cele 5 subdialecte  dacice importante, ale poporului nostru!
Dar despre asta intr-un episod viitor! Daca ajungeti totusi prin Salistea de Sus, intrebati la “crasma” de Nea Mitica, soferul de microbuz!