Povestea fetei inocente (ea)

Era o copilă,mică şi inocentă,cu un zâmbet dulce pe buze.Îşi petrecea serile ţinându-şi căpşorul în mâini şi privind pe geam.Privea jocul luminilor de afară,iar aerul rece o ţinea trează până târziu în noapte.Visa,se visa liberă pe plajă,singură cu marea.Visa cum spuma mării o mângâie,cum nisipul i se lipeşte fierbinte de tălpi.Visa briza,visa răsăritul,pescăruşii…îi plăcea.

Nostalgica fată adormea jucându-se cu părul ei moale,singură uitându-se la steluţele ce o salutau de pe

perete.A hotărât dintr-o dată să plece,îşi dorea să vadă marea şi atât.Într-o zi de iarnă a lăsat totul,şi-a ascultat inima,şi-a luat fularul ei mov şi s-a urcat în primul tren.

A ajuns acolo,în locul necunoscut…a cuprins cu privirea oraşul şi a alergat spre mare.

Ah marea!Dor de mare,dor de ea însăşi,dor de regăsire.A păşit pe nisipul îngheţat cu cizmele ei pufoase,uşor şi lin ca o poezie în mişcare.S-a oprit la mal,aproape de marea care mângâia nisipul cu spuma ei curată.Savura revederea împreună cu cerul albastru necuvântător.Se bucurau împreună…zâmbea fără să-şi dea seama.Respira adânc,aerul rece îi făcea bine.

A început să se plimbe lăsând parfum în urmă,vântul adia uşor şi se juca în buclele ei.

A început să strângă scoici ,le alegea spălându-le uşor în apă.A strâns câte a putut în mânuţele ei şi apoi le privea inocentă.

Şi-a ridicat privirea grea şi l-a zărit pe el.Era acolo,o privea din depărtare.Chipul lui nu trăda niciun sentiment.Era curioasă şi a început să meargă spre el,se lăsa uşor purtată de vânt.S-a apropiat de el şi i-a întins scoicile.El a privit-o câteva secunde în ochii mari şi a lovit-o indiferent peste mâini.

Scoicile s-au împrăştiat în nisip.Fetei i s-au umezit ochii,l-a privit rece şi a plecat.Frânturi de frumuseţe îi străbăteau faţa plină de lacrimi.El atunci a alergat după ea,a prins-o de umeri şi a luat-o în braţe.I-a şters lacrimile şi a muşcat-o uşor de buza de jos.

Ea l-a privit inocentă…a scos un topor şi i-a dat una direct în cap.

“Nah,să îmi mai arunci tu mie scoicile vreodată!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu